DESPRE CEAI

Infuzarea ceaiului

 

Pasul 1 – alegerea vasului pentru infuzare

Diferitele tipuri de ceai (alb, verde, oolong, negru și tizanele din plante sau fructe) se infuzează la temperaturi diferite și perioade cuprinse în medie între 1 și 10 minute, astfel că este important să asigurăm pe întreaga perioadă de infuzare păstrarea temperaturii apropiate celei indicate.

Se recomandă folosirea unui vas de infuzare care să mențină temperatura constantă, precum cele din fontă. Se pot utiliza și suporți speciali care să mențină temperatura la cea dorită. Vasele din sticlă sau porțelan se recomandă a fi preîncălzite pentru infuzarea ceaiului negru sau tizanelor, în caz contrar temperatura apei nu va mai fi la punctul de fierbere pentru a se realiza complet extracția proprietăților și notelor fine ale ceaiului. Dacă temperatura apei de infuzare nu a fost respectată, ceaiul va avea un gust slab, iar textura va fi mai uleioasă.

Pasul 2 – alegerea apei pentru infuzare

Nivelul de oxigen și puritatea apei sunt cele mai importante caracteristici care trebuie urmărite pentru a ne bucura în totalitate de gustul și aroma ceaiului.

Un nivel ridicat de oxigen al apei permite compușilor ceaiului să fie eliberați mai ușor. În cazul ceaiurilor ce necesită o temperatură de 100⁰C se recomandă oprirea fierberii imediat după atingerea punctului de fierbere, în caz contrar nivelul de oxigen din apă va scădea.

Impuritățile din apă împiedică eliberarea compușilor din ceai și adaugă note specifice alterând gustul ceaiului dorit. Se recomandă folosirea unei ape purificate prin osmoză inversă pentru a elimina impuritățile nedorite și a menține un nivel ridicat al oxigenului. Se poate utiliza și apă îmbuteliată cu un nivel scăzut de impurități.

Pasul 3 – timpul de infuzare

Ceaiul este obținut din frunzele arbustului Camellia Sinensis, iar acesta (ca și în cazul vinului) conține tanini, substanțe care oferă un gust robust-amărui. Fiecare tip de ceai se infuzează la temperaturi diferite, deoarece frunzele au fost culese și procesate în moduri aparte, astfel că eliberarea taninilor se face diferit. Depășirea timpului de infuzare recomandat va duce la un gust mai amar decât cel dorit, iar un timp mai mic de infuzare nu va fi suficient pentru eliberarea completă a compușilor din ceai. Se recomandă respectarea cu strictețe timpului de infuzare pentru fiecare tip de ceai.

Pasul 4 – alegerea ceaiului potrivit

Fermentarea este procesul ce diferențiază diferitele tipuri de ceai. Cu cât fermentarea a fost mai îndelungată cu atât ceaiul va conține un nivel mai ridicat de cafeină. În acest sens, ceaiul alb este cel mai slab din punct de vedere al conținutului de cafeină, iar ceaiul negru atinge până la două treimi din conținutul de cafeină al cafelei. Tizanele nu conțin cafeină, astfel că se recomandă și în cazul femeilor însărcinate sau copiilor sub 1 an. Se recomandă alegerea ceaiului în funcție de momentul zilei în raport cu nivelul de cafeină pe care în conține.

Cu cât frunza de ceai este mai întreagă cu atât ceaiul este mai calitativ, astfel că se pot distinge 3 tipuri de ceai natural: Frunze întregi (ceaiul de calitate superioară), frunze rupte și bucăți de plantă(calitate medie) și praf de plantă sau CTC (calitate inferioară) care se găsește în ceaiul la pliculeț din comerț. În CTC se pot regăsi resturi ale altor plante, astfel că gustul și aroma ceaiului sunt mult alterate.

 

Tipuri de ceai

În funcție de metoda de prelucrare a frunzelor, ceaiul poate fi:

  • alb: neveștejit și neoxidat;
  • verde: veștejit și neoxidat;
  • oolong: veștejit, ușor zdrobit și parțial oxidat;
  • negru (numit roșu în cultura chinezească): veștejit, zdrobit și complet oxidat;
  • Pu-erh (asemănător celui negru, în cultura vestică este numit ceaiul roșu): veștejit și parțial sau complet oxidat.

 

Ceaiul alb

          Ceaiul alb este adesea cel mai apreciat ceai de către cunoscători datorită notelor delicate și procesării minime de care beneficiază. În general se infuzează la o temperatură de 70-80⁰C pentru o perioadă de 2-3 minute. Puritatea acestui tip de ceai a dat naștere multor basme ți legende în cultura chineză și povești de dragoste. Una dintre acestea relatează cum un împărat chinez a ordonat să îî fie cules ceaiul alb numai de către fete virgine, înainte de răsăritul soarelui. Pentru ceaiul alb se culeg doar primele două frunze de pe fiecare ramură a arbustului Camellia Sinensis, fapt ce face ca ceaiul alb să fie considerat luxuriant.

 

Ceaiul verde

          Ceaiul verde este cel mai bogat în antioxidanți, fiind recomandat pentru revigorarea organismului, funcționarea cerebrală activă și accelerarea sistemului digestiv. Este cunoscut în special în curele de slăbire, însă datoriă folosirii unui ceai de calitate inferioară nu își atinge aproape niciodată acest scop. În general se recomandă o infuzare de 2-3 minute a ceaiului verde la o temperatură de 80-85⁰C.

 

Ceaiul oolong

          Ceaiul oolong este considerat liquor-ul ceaiurilor, acesta fiind recunoscut pentru aroma asemănătoare florilor de orhidee. Conține un nivel mediu de tanini și cafeină, astfel că este ceaiul perfect pentru a fi savurat într-o după-amiază târzie. Temperatura de infuzare este recomandată la 90⁰C, pentru o perioadă de 3 minute.

 

Ceaiul negru

Ceaiul negru este ceaiul ajuns la fermentație completă, astfel că beneficiază de cel mai ridicat nivel de tanini și cafeină. Se recomandă consumul ceaiului negru în defavoarea cafelei, deoarece nu duce la deshidratarea organismului, din contră – hidratează și favorizează cafeina din conținut. Acesta se infuzează la o temperatură de 100⁰C pentru o perioadă de 3-5 minute pentru a permite cafeinei să se elibereze corespunzător.

 

Tizanele

Infuzarea se recomandă la o temperatură de 100⁰C, iar lipsa taninilor face ca un timp de infuzare mai mare să aducă o aromă mai intensă, timpul minim recomandat fiind de 5 minute, iar timpul optim de 8 minute.

 

*Ca și în cazul vinului,  caracteristicile ceaiului sunt datorate diferitelor elemente de creștere precum solul, climatul și altitudinea la care este situată plantația. Nopțile reci în combinație cu vremea uscată și zilele însorite crează condițiile optime pentru ca arbustul Camellia Sinensis să producă în totalitate compușii de care un ceai are nevoie pentru a fi savurat și pentru ca noi să ne bucurăm de beneficiile sale. Cele mai calitative ceaiuri provin de la altitudini ridicate, unde sunt îndeplinite toate condițiile prielnice creșterii arbustului.

 

Rooibos

Rooibos este plin de antioxidanți, vitamina C și E, fier, zinc, potasiu și calciu. Este natural dulce. Planta crește sub formă de butași la altitudini ridicate în Vestul Africii de Sud (Regiunea Cederberg). În 1772, naturalistul suedez Carl Thunberg a remarcat consumul de rooibos al localnicilor. Tradițional, localnicii se urcau în munți unde tăiau frunzele fine sub formă de ace ale plantei sălbatice Rooibos. Acestea erau apoi împachetate în saci și cărate de-a lungul pantelor abrupte pe spatele măgarilor. Frunzele erau tăiate cu topoare și zdrobite cu ciocane înainte de a fi lăsate să se usuce la soare.

Coloniștii olandezi de la Cape au început să bea ceai Rooibos ca o alternativă a ceaiului negru, care era o marfă scumpă pentru coloniștii care se bazau pe navele de aprovizionare care soseau din Europa.

 

Beneficii

Care sunt substanțele active din ceai?!

Frunza de ceai conține:

  • Proteine, majoritatea fiind enzime (polifenoloxidaze, lipoxigenaze);
  • Amino-acizi liberi, jumătate dintre aceștia fiind L-teatina;
  • Carbohidrați;
  • Lipide;
  • Vitamine, predominant vitamina C;
  • Baze xantinice: cafeină (o infuzie de ceai negru conține 30-60 mg/150 ml, iar un espresso conține aproximativ 70 – 90 mg), teofilină și teobromină;
  • Compuși fenolici;
  • Minerale: flor, magneziu, cupru, crom etc. ;
  • Alți compuși, precum pigmenții sau compușii care determină aroma.

Procesul de oxidare prin care trece ceaiul negru duce la schimbări majore ale compoziției frunzelor (oxidarea compușilor fenolici, hidroliza enzimatică a proteinelor, deaminarea oxidativă a amino-acizilor). De aceea, concentrația compușilor bioactivi din ceaiul verde și alb este mai mare, acestea fiind asociate cu efecte pozitive mai puternice asupra sănătății, comparativ cu ceaiul negru care oferă energie și putere de concentrare.

 

Stres și memorie

Ceaiul verde combină efectele cafeinei și ale L-teaninei ducând la îmbunătățirea capacității de concentrare și a memoriei. L-teanina modulează efectul cofeinei, rezultatul final fiind unul de concentrare „relaxată”, astfel că ceaiul este asociat cu scăderea riscului de depresie.

Cancer

Efectele anticanceroase ale ceaiului verde au fost demonstrate în numeroase studii pe culturi celulare și pe animale de laborator. Interesul pentru utilizarea compușilor naturali în prevenția cancerului a crescut în ultimii ani.       Dezvoltarea medicinei si tratamentelor medicale de prevenire si depistare timpurie a cancerului în țările dezvoltate au ajutat la reducerea numarului de cazuri

 

Tensiune arterială și risc cardiovascular

Consumul de ceai verde a fost asociat cu protecție împotriva accidentelor vasculare cerebrale, hipertensiunii și aterosclerozei. Printre mecanismele care ar putea determina aceste efecte se numără proprietățile antitrombotice, antiinflamatorii, scăderea colesterolului seric total, a LDL-C și a oxidării LDL-C.

Pentru a ne bucura de beneficiile asupra sistemului vascular ale ceaiului ar trebui să renunțăm la adăugarea de lapte, obicei care contracarează efectele benefice ale plantei asupra sistemului vascular.

 

Activitate antibacteriană și antivirală

Este recunoscut efectul ceaiului de a inhiba creșterea și multiplicarea a numeroase specii bacteriene precum SalmonellaBacillusHelicobacter pyloriStaphylococcus aureusClostridium perfringensCandida albicans și Pseudomonas aeruginosa.  Efectul antibacterian este unul sinergistic cu cel al antibioticelor (de exemplu, ceaiul verde a crescut cu 150% inhibiția eritromicinei asupra E. Coli). Un mare avantaj al ceaiului verde este că nu afectează negativ flora intestinală normală, așa cum fac antibioticele. De aceea, unii specialiști consideră posibilitatea folosirii extractelor de ceai verde pentru a trata bacterii cu noi mecanisme de rezistență.

Ceaiul verde acționează și împotriva unor virusuri, precum cel gripal sau herpex simples. A fost asociat chiar și cu inhibarea pătrunderii în celule, a virusului Zika.

Sănătate orală

Conținutul bogat de fluorură și efectul bactericid al polifenolilor au fost asociate cu protecția împotriva cariilor a ceaiului verde. Catechinele previn formarea tartrului,  gingivitei și halitozei. Efectul de protecție împotriva cariilor s-a menținut în studii chiar și în prezența zaharurilor în dietă.

 

Dermatologie

Extractul de ceai verde este un ingredient folosit în produse cosmetice și unele tratamente dermatologice. Indicațiile acestor produse includ: condiloma acuminata (leziuni genitale determinate de infecția HPV), fotoprotecție, dermatită atopică și acnee. Polifenolii din ceai pot induce repararea ADN-ului, reduce inflamația și stresul oxidativ, inhiba căile de semnalizare induse de radiația UVB și inversa schimbările epigenetice induse de UVB. Astfel, adăugarea de extracte de ceai verde în produse cu aplicare topică precum creme de protecție solară ar putea crește eficiența acestora.

Control glicemic

Catechinele din ceaiul verde contribuie la reglarea glicemiei și îmbunătățesc funcția celulelor pancreatice responsabile de producția de insulină. Consumul a 1,5 g de extract de ceai verde cu 20 de minute înainte de a consuma glucoză a redus semnificativ glicemia.